Cercetarile despre efectele electricitatii asupra organismului uman au inceput cu mult timp in urma, prima lucrare de electricitate medicala fiind scrisa de Johann Gotlob Krueger in 1744-1745 si intitulata ,,Notiuni despre electricitate”.  De atunci, studiile si modalitatile de aplicare s-au dezvoltat foarte mult odata cu progresul tehnic si cu cercetarile de neurofiziologie care ne-au ajutat sa intelegem modul de actiune si efectele pe care aplicatiile de curent electric le au asupra organismului uman.

Dar cum actioneaza curentul electric asupra organismului?

Pentru a clarifica aceste mecanisme, trebuie sa precizam faptul ca fiintele vii se adapteaza permanent la modificarile mediului inconjurator, cu intentia de a-si mentine echilibrul interior numit si homeostazie. Cum se produce aceasta adaptare?

Orice stimul (frig, caldura, substante chimice, campuri electrice, etc) actioneaza asupra unor celule specifice numite receptori. De exemplu: frigul stimuleaza receptorii din tegument, un aliment stimuleaza receptorii din papilele gustative de pe limba, un fascicul de lumina stimuleaza receptorii din retina si asa mai departe.  Receptorii sunt primele celulele care reactioneaza la o informatie din mediul inconjurator si realizeaza transformarea acestei informatii intr-un impuls electric care se propaga catre centrii nervosi printr-o retea de fibre nervoase.

Transformarea informatiei primite in impuls electric se realizeaza astfel: membrana receptorilor este caracterizata de o permeabilitate selectiva care face ca in repaus, intre interiorul si exteriorul celulei sa existe o diferenta de concentratie ionica. Acesta diferenta a concentratiei de ioni intre interiorul si exteriorul celulei produce o diferenta de potential electric numit “potential de repaus”. Membrana dispune si de un sistem de “supape”, numite pompe ionice, cu ajutorul carora este controlata trecerea ionilor din afara celulei spre inauntru si invers. In momentul  activarii unui receptor de catre stimulul specific, pompele ionice se “se deschid” si ionii trec prin membrana celulei producand modificarea potentialului electric al membranei pana la atingerea unui nivel-prag. Atingerea pragului declanseaza propagarea potentialului electric prin fibra nervoasa conectata cu receptorul.

Impulsul electric este transmis astfel centrilor nervosi localizati in creier, maduva spinarii, trunchi cerebral ,etc. Centrii nervosi au rolul de a analiza informatia primita si de a lua o decizie care va fi transmisa prin intermediul altor fibre nervoase, unor organe insarcinate cu executarea comenzii.

In cazul frigului de exemplu, acesta stimuleaza receptorii termici din tegument care vor tranforma informatia in impuls electric care se va propaga prin fibrele nervoase pana la centrii nervosi ai termoreglarii. Aici se va decide necesitatea producerii de caldura pentru a mentine constanta temperatura corpului in conditiile unui mediu rece si limitarea pe cat posibil a pierderilor de caldura. Cum producerea de caldura se realizeaza prin contractie musculara, muschii striati vor primi o comanda pe care o vor executa: tremorul. Limitarea pierderilor de caldura pe de alta parte, se obtine printr-un proces de vasoconstrictie periferica dar si prin gestul adaptativ de a ne imbraca.

Prin urmare, orice informatie se transmite in organismul nostru sub forma de curent electric produs de miscarile ionilor.

Aplicarea curentilor electrici produce modificari electrice in tesuturi (tegument, fibre nervoase, muschi,etc), care se propaga in alte tesuturi excitabile, antrenand raspunsuri adaptative diferite prin initierea unor mecanisme reflexe cu consecinte asupra echilibrului vegetativ, modificarea rezistivitatii tisulare, eliberarea de substante activatoare sau inhibitoare ale impulsului electric,etc. Modificarile electrice depind foarte mult de caracteristicile curentului electric: frecventa, amplitudine, intensitate etc. Anumite forme de curent produc contractie musculara, altele produc relaxare, unele cresc sensibilitatea receptorilor, altele o scad. Toti acesti factori diversi si extrem de complecsi au dus la selectarea anumitor formelor de curent dupa tipul de actiune pe care il produc in organism: scaderea durerii, activarea circulatiei locale sau a enzimelor reparatorii, efect decontracurant, stimulare musculara s.a.m.d. Alegerea acestor forme specifice de curent cade in grija medicului de recuperare si fizioterapie care va prescrie diferentiat, pentru fiecare pacient, formula cea mai potrivita.